Există preparate care se gătesc cu cronometrul în mână și preparate care se gătesc cu sufletul. Risotto face parte, fără îndoială, din a doua categorie. Pentru voi, cei care iubiți să transformați gătitul într-un ritual de relaxare, această rețetă de risotto cu ciuperci și trufe va fi o adevărată revelație.
Imaginați-vă o seară liniștită de februarie. Afară, aerul este tăios și rece, dar în bucătăria voastră începe să se nască ceva magic. Totul pornește de la sunetul mătăsos al boabelor de orez Arborio care cad în oală. Nu este un orez obișnuit; este o mică „burete” de arome, gata să absoarbă fiecare picătură de savoare pe care i-o veți oferi. Când boabele încep să devină sticloase, lucind sub o peliculă fină de unt și șalotă călită, este momentul în care magia prinde viață.
Apoi vine vinul alb. Acel sfârâit scurt, urmat de un nor de abur parfumat care vă inundă simțurile, este semnalul că dansul a început. Dar adevărata provocare pentru voi abia acum urmează: răbdarea. Un risotto reușit nu se grăbește. Se adaugă supa polonic după polonic, caldă ca o îmbrățișare, și se amestecă. Amestecatul acesta ritmic, aproape hipnotic, este cel care eliberează amidonul, transformând zeama clară într-o cremă bogată, fără a fi nevoie de nicio picătură de smântână.
În timp ce orezul își face drumul spre perfecțiune, ciupercile – acele daruri pământii și misterioase – se rumenesc într-o tigaie alăturată. Ele aduc cu ele mirosul de pădure umedă, de toamnă târzie și de textură robustă. Iar când cele două lumi se întâlnesc în aceeași farfurie, rezultatul este copleșitor.
Însă punctul culminant, cel care va face cititorii voștri să închidă ochii de plăcere, este finalul: mantecatura. Acel moment în care adăugați untul rece și parmezanul ras fin, amestecând energic până când totul devine o masă catifelată care curge „în valuri” (cum spun italienii, all’onda). Iar cireașa de pe tort? Cele câteva picături de ulei de trufe. Aroma lor este atât de intensă și de nobilă, încât transformă o masă simplă într-un festin regal.
Vă invităm să nu priviți această rețetă ca pe o simplă înșiruire de pași. Priviți-o ca pe un cadou pe care vi-l faceți vouă înșivă: 30 de minute de liniște, de arome incredibile și, la final, cea mai cremoasă răsplată pe care o poate oferi o farfurie cu mâncare. Savurați-l în tihnă, cu un pahar din același vin alb pe care l-ați folosit la gătit, și lăsați iarna să rămână, pentru o clipă, dincolo de ușa bucătăriei.
Risotto Cremos cu Ciuperci și Trufe
Ingrediente esențiale
- 200g orez Arborio sau Carnaroli
- 300g ciuperci amestecate (champignon, pleurotus, hribi)
- 1 ceapă șalotă mică, tocată fin
- 100ml vin alb sec
- aprox. 800ml supă de legume fierbinte
- 50g unt rece
- 50g parmezan proaspăt ras
- Ulei de trufe (câteva picături la final)
- Sare, piper și cimbru proaspăt
Secretul preparării
- Sotarea ciupercilor: Într-o tigaie separată, trageți ciupercile în puțin ulei de măsline până devin aurii. Condimentați-le cu sare și cimbru, apoi puneți-le deoparte.
- Baza: Într-o oală adâncă, căliți șalota în puțin unt până devine translucidă. Adăugați orezul și amestecați 2 minute până când boabele devin sticloase la margini.
- Stingerea: Turnați vinul alb și amestecați continuu până când se evaporă complet alcoolul.
- Răbdarea: Adăugați supa fierbinte, polonic cu polonic. Secretul este să amestecați des și să adăugați următorul polonic doar după ce precedentul a fost absorbit de orez.
- Mantecatura: Când orezul este *al dente*, opriți focul. Adăugați ciupercile, untul rece și parmezanul. Amestecați energic pentru a obține acea textură cremoasă.
- Finalul: Serviți imediat, stropind farfuriile cu câteva picături de ulei de trufe.





0 comments:
Trimiteți un comentariu